„R” de la Frică

Când eram foarte mică și îmi era frică, obișnuiam să aprind lumina ca să văd toate obiectele familiare din camera mea. Pe urmă, stingeam lumina și stăteam în întuneric până când mă convingeam ca umbrele erau aceleași. Tata insistă să închid mereu ușa după mine, dar eu lăsam mereu o dâră de lumină în întuneric, atât cât să îmi dau seama că nu era nimeni la pândă lângă patul meu.
Într-un fel, totul e ca înainte. Temerile mele sunt mai mari acum, iar universul meu e mai puțin sigur. Din când în când, mai las să pătrundă în el lumina, ca să îmi pot evalua problemele la adevărata lor valoare. Lucruri pe care să le rezolv, nu de care să fug atunci când tristețea ajunge dincolo de suportabil, când am lipiciul fermecat cu care pot repara cioburile sparte, și chiar și atunci când simt nevoia de o bucătărie liniștită și o cană de cafea ☺️.

📸Pixabay
📸Pixabay

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Un site web WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: