Categorii
Dezbatem și răzbatem

Ești ceea ce ai?!

Trec anii, cheltuim banii, cu ce rămânem? Adunăm, strângem, cumpărăm, construim și clădim, să avem, să arătăm, să ne desfătăm.. Dar în toată alergarea asta, ce e ceea ce cu adevărat ne împlinește, cu ce rămânem, atunci când se întâmplă să pierdem tot?!


Mi-a fost dat să trec printr-o experiență neplăcută recent, o situație în care am rămas doar eu și valiza mea de concediu, fără să am acces la lucrurile mele din viața de zi cu zi , la stilul meu de viață creat cumva în ultimii 4 ani de zile. Out of nowhere, am rămas doar cu hainele de pe mine, vorba aia și chiar cu posibilitatea de a înlocui tot cu lucruri noi, am simțit că nu, nu noul îl vreau, nu lucruri am pierdut, ci o dată cu ele, am pierdut o parte din mine. Odată cu ele am pierdut un stil de viață, creat de-alungul anilor, amintiri și suveniruri adunate în acești ani, experiențe materializate prin obiecte în tot acest timp… Fără ele m-am simțit goală, m-am simțit a nimănui și străină într-un loc care era defapt același..

STOP 🛑 am spus la un moment dat!
Când și de ce m-am atașat atât de mult de niște lucruri, obiecte, chestii fără valoare?! Pentru că asta facem, asta face consumerismul din noi! Cumpărăm, adunăm și ne atașăm de lucruri, scumpe sau nu, mici sau mari, ca să avem, ca atunci când ne întreabă cineva care e viața noastră să putem să arătăm cu degetul exact ceea ce suntem sau cine suntem?! Dar oare în asta constă totul, în asta constă viața noastră?! În lucruri, obiecte, clădiri, mașini, bijuterii, în toate astea care pot fi uitate, pierdute sau luate de lângă noi atât de ușor?!

Nu, nu, nu! Refuz ca viața mea să fie o colecție de lucruri, obiecte, etc. Nu vreau să fiu amintită pentru ceea ce am avut, ceea ce am îmbrăcat sau unde am stat, ci pentru ceea ce am făcut! Nu vreau ca viața mea să fie transpusă în a colecționa etichete pe care și le poate cumpăra oricine, vreau ca viața mea să aibă propria ei etichetă, una care nu a fost creată încă și care nu este de vânzare…

Învăț, mereu învăț și scot câte ceva din tot ceea ce mi se întâmplă. Da, am avut parte de o experiență pe care nu o doresc nimănui, să pierzi, orice e, nu e plăcut, dar nu orice este o pierdere.. Viața trebuie să fie formată din trăiri, experiențe, bucurii, oameni dragi..nicidecum din lucruri, obiecte și chestii care ⬇️.. (citește povestioara de la final, am dat peste ea chiar în timpul în care scriam acest articol, pentru că așa e!)

„Odata pe cand turna un film la Londra, Sofiei Loren i-au fost furate toate bijuteriile.
Intoarsa la hotel se intalni cu Vittorio De Sica, si plangand ii povesti cele intamplate.
La care De Sica ii spuse:
– Doamna Sofi’ nu mai plangeti, noi suntem doi napolitani nascuti in saracie.. banii vin si pleaca.. de ai sti cati pierd eu la cazino..
Sofia Loren ii raspunse:
– Ce spui Vitto’, nu intelegi ca bijuteriile erau parte din mine..?
– Sofi’, asculta-ma ii zise De Sica,
Sa nu plangi niciodata pentru ceva care nu poate plange pentru tine..”

2 răspunsuri la “Ești ceea ce ai?!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s