Demult cândva pe vremuri
Când se circula doar cu trenuri
Și vestea bună trebuia dusă
La poștă în plic era pusă.
Pe o foaie de hârtie scrisă
Un gând bun, o urare trimisă
Uneori făcea cale lungă
Și reușea inimi să atingă.
Așa a fost la început scrisoarea
Apoi, un gând în imagini, felicitarea
Bucăți de hârtie cu drag imprimate
Să ducă o veste bună departe.
An de an cele mai multe urări
Se fac mereu în prag de sărbători
Moment perfect pentru o felicitare
Să ducă din casă în casă urare.
Uite așa s-au născut obiceiuri
Care s-au transformat în tradiții
Și acum de aproape sau departe
De Crăciun dăruiești o felicitare.
-Poeziile Ioanei –
Lasă un răspuns