Când pui sufletul pe pauză?

Of, de câte ori mi s-a întâmplat în mijlocul unei discuții să uit un cuvânt sau chiar nume. Și îmi tot spun.. Nu-i decât un lapsus?
Probabil este o mică tulburare de memorie. Știu că acestea pot fi de două feluri: lapsus sau amnezie(cea de termen scurt sau lung), dar oare să fie vorba doar de visare? De multe ori mi se spune : ” unde ești, cu capu’-n nori? Alo planetaaaa”😅. Oare așa să fie și cu memoria în timp? Sau poate e doar o slabă înregistrare a informațiilor de rutină. Și ce se întâmplă atunci cu sufletul când e amnezic? Dar oare cei ce nu iubesc și nu vor să fie iubiți suferă de amnezie cardiacă?
De multe ori îmi stă pe limbă cuvântului dar.. Mă opresc la mijlocul frazei încercând să mi-l amintesc. Și în timp am învățat că asta este momentul când „computerul” nostru de bord dă semnale de oboseală și e timpul pentru pauză. Și-acum mă întreb : sufletul dă semnale de oboseală? Și cum le identificăm? Sufletul nu are lapsus? Cu el ce facem când are nevoie de o pauză? Sau energia lui este interminabilă, alimentându-l doar prin cuvinte frumoase și optimism?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Un site web WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: